Căluşul în Lista Capodoperelor Omenirii

Calusul a fost inclus in Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral si Imaterial al Omenirii (Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of Humanity). Acest fapt a fost comunicat de directorul general al UNESCO, Koïchiro Matsuura, la sediul UNESCO din Paris, vineri, 25 noiembrie.

Căluşul a fost inclus în Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral şi Imaterial al Omenirii (Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of Humanity). Acest fapt a fost comunicat de directorul general al UNESCO, KoA¯chiro Matsuura, la sediul UNESCO din Paris, vineri, 25 noiembrie.

Ceremonialul cuprinde dansuri şi ritualuri executate de o ceată masculină ierarhizată: Mut, Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, Căluşari de rând.

Cel mai vechi şi mai spectaculos dintre dansurile tradiţionale româneşti poartă cu şine semnificaţii diferite: venerarea Rusaliilor, desfătarea zeului cabalin substituit de o masca purtată de Mut, de o efigie (Steagul Calusului) şi un totem (Ciocnitul Calusului), transferul magic al fertilităţii divine prin vrăjirea în timpul jocului a unui bolovan de sare, dat apoi vitelor şi a unui blid cu seminţe pentru însămânţarea şi rodnicia ogoarelor.

Căluşarii sunt priviţi că vindecători ai celor ale căror minţi au fost luate de Rusalii şi pe care aceştia le gonesc. Se spune că acest dans protejează oamenii, viţele şi recoltele de forţele malefice.

Ce ştim despre România ?

Denumire : Acest nume a fost adoptat în 1862, după formarea statului naţional prin unirea a doua principate româneşti, Moldova şi Ţara Româneascâ, în 1859.

Poziţie geografică

Stat situat în SE Europei Centrale, în nordul peninsulei Balcanice, pe Dunărea Inferioară, cu ieşire la Marea Neagră. Paralelă de 45 de grade (la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord) traversează România la 70 de km nord de capitală ţării noastre şi meridianul de 25 de grade longitudine estică (la jumătatea distanţei între Coastă Oceanului Atlantic şi Munţii Urali) se întinde la 90 km vest de Bucureşti.

România se învecinează la nord şi la est cu Republică Ucraina şi, respective, cu Republică Moldova, la vest cu Ungaria, la sud-vest cu Serbia, la sud cu Bulgaria şi la sud-est cu Marea Neagră. Două treimi din frontieră este parcursă de râuri (Dunărea, Prutul, Tisă) şi litoral (Marea Neagră). Iar o treime este trasată de pământ.

Capitala

Bucureştiul este un centru politico-administrativ, economic şi cultural, cu vestigii materiale din Paleolitic, şi atestat documentar din 20 septembrie 1459. Bucureştiul, cel mai important centru urban al României (cu o populaţie de şase ori mai mare decât al celui de-al doilea oraş că mărime Iaşi), un este doar un loc ce atrage turişti dar şi punctul de plecare pentru multe din zonele turistice din ţară. Parcuri mari şi lacuri, care dau oraşului notă de “oraş gradină” sunt alături de puncte de atracţie în imediată apropiere: pădurea şi lacul Snagov (incluzând şi mănăstirea renovată aşezată pe o insulă în mijlocul lacului), Mogoşoaia a€“ cu palatul lui Constantin Brâncoveanu, pădurea Pustnicu, mănăstirile Cernica şi Pasărea, pădurea Băneasa (cu cea mai mare grădină zoologic din România), lacul şi mănăstirea Căldăruşani (fondată în timpul domniei lui Matei Basarab). Muzeul Satului în aer liber (al doilea că importantă în Europa după cel din Stockholm), Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie sau bisericile din secolele XVI a XVII nu ar trebui ocolite de turişti. Iubitorii de artă contemporană pot admira şi chiar cumpăra din galeriile de artă din centrul oraşului picturi ale artiştilor contemporani.

Relieful

Natura a fost foarte generoasă cu România, ţara a cărui relief un este doar variat dar şi armonios distribuit. Relieful este aranjat în trei mari etaje, bine diferenţiale: cel mai înalt reprezentat de Munţii Carpaţi, cel de mijloc de Subcarpaţi, dealuri şi podişuri, şi cel mai jos reprezentat de câmpii, de văile râurilor şi de Deltă Dunării. Principala caracteristică a reliefului românesc este dispunerea să în formă de amfiteatru.

Munţii se întind în formă de arc în partea centrală acoperind 31 % din suprafaţa ţării, dealurile şi podişurile care pornesc în continuare ocupă 36 %, iar câmpiile, ce se întind în sudul şi în vestul ţării, cam 33 %. Pornind din centru cu Podişul Transilvaniei (cu o altitudine ce depăşesc 400-600 m), care e încercuit ca de o coroană de Munţii Carpaţi (cu înălţimi ce depăşesc 2500 de m, cel mai înalt fiind vârful Moldoveanu, 2544 m) continuăm cu dealurile care încing că o curea munţii (ele un depăşesc 1000 m înălţime). La est şi la sud Carpaţii se continuă cu Subcarpaţii, care au o geneza similară cu a munţilor dar înălţimi mai mici (1000 - 500 m), şi la vest cu Dealurile de Vest, care un depăşesc 300 - 400 m altitudine. În est şi sud-est se întind două platouri Podişul Moldovei şi Podişul Dobrogei cu înălţimi între 400 şi 600 m.

Câmpiile

Vechi funduri de mari şi lacuri - acoperă partea de sud şi cea de vest a ţării, sunt joase şi foarte plate. Între Carpaţi şi Dunăre se află Câmpia Romană, “granarul” ţării, iar în vestul ţării se întinde Câmpia de Vest, străbătută de multe râuri. Aşezarea în scări a reliefului duce la aceeaşi dispoziţie a climei, solului, vegetaţiei şi faunei şi implicit a aşezărilor umane.

BANAT - TIMIŞOARA

Cel mai mare centru urban din sud-vestul ţării este situat pe canalul navigabil Bega, în Câmpia Timişului. Capitala Banatului, Timişoara, este atestată că oraş medieval în 1212, sub numele de Castrum Temesiensis. În secolul al XIV-lea, Timişoara devine un centru urban important, unde regele Ungariei, Carol Robert de Anjou şi-a mutat temporar reşedinţa. Dezvoltarea oraşului a fost sprijinită şi de Iancu de Hunedoara. Din 1716, Timişoara intră pentru două secole sub stăpânire austriacă, perioadă în care oraşul trece printr-un proces de sistematizare şi de modernizare (se realizează şi canalul Bega), în 1869 se introduce tramvaiul cu căi, iar în 1884 iluminatul electric. Anul 1989 transformă acest oraş într-un simbol al revoluţiei române şi, ulterior, al gândirii progresiste (Proclamaţia de la Timişoara”).

CRIŞANA - ORADEA

Reşedinţa judeţului Bihor, Oradea, este situată pe terasele din stânga Crişului Repede, urcând până în zonă deluroasă. Pe locul oraşului de astăzi au fost descoperite o aşezare şi o necropolă a dacilor liberi, iar din secolul al X-lea, în zonă Bihariei, era cunoscută formaţiunea statală condusă de Menomorut.

În secolul al XIV-lea este menţionat că oraş (civitas), fiind apărat de o cetate puternic fortificată. După mai multe incursiuni otomane, cetatea este ocupată de Poartă, stabilindu-se aici un paşalâc. Ulterioar a fost ocupată de Imperiul Habsbugic, perioadă în care se simte o puternică afirmare a culturii româneşti (aici a funcţionat în secolul al XIII-lea o academie de drept). Ulterior, oraşul s-a dezvoltat că centru industrial, comercial şi turistic.

MARAMUREŞ - SATU MARE

Vechea Ţara a Maramureşului se suprapune depresiunii intramontane situate în nordul Carpaţilor Orientali şi străbătute de râurile Vişeu şi Iza. Limitată astăzi în nord de răul Tisă (singură zonă din ţara în care putem vedea acest rău), se continuă din punct de vedere etnic, şi în Ucraina. Zonă etnografică şi folclorică unică, Ţara Maramureşului este renumită pentru artă prelucrării lemnului, materializata prin renumitele porţi maramureşene, dar şi pentru siluetă zveltă a bisericilor din lemn. Portul popular este unic, iar obiceiurile s-au păstrat nealterate de generaţii.

BUCOVINA - SUCEAVA

Construită într-o prima etapă de Petru Muşat, la sfârşitul secolului al XIV-lea, sub formă unui patrulater cu turnuri la colţuri, Cetatea de Scaun a fost întărită în timpul lui Ştefan cel Mare cu două rânduri de ziduri şi bastioane semicirculare. Demolată parţial din ordinul turcilor de către Alexandru Lăpuşneanu, cetatea s-a ruinat, dar zidurile au fost refăcute parţial în anii 60-70.

Voronet Monastery

Voronet Monastery, built and painted in 1488, can be seen on the Valey with the same name at the foot of the Obcina Voronet. The church is one of the first foundations of Stephen the Great (Stefan cel Mare) and it is renowned for the intense blue of its paintings, laso called the “Voronet blue”, obtained through the use of a pigment extracted from lapis lazuli. Due to the craftsmanship of the artist expression, Voronet Monastery was also called the “Sistine Chapel of the East”.

Mănăstirea Moldoviţa

Situată în comuna Vatra Moldoviţei, la 70 de km Suceava, mănăstirea este o ctitorie a lui Petru Rares din 1532. Mănăstirea are aspectul unei cetăti datorită zidurilor groase de incintă, prevăzute cu turnuri de apărare. Fresca exterioară este bine conservată şi cuprinde ca scenă caracteristica “Asediul Constantinopolului”. Lângă biserica mănăstirii se află şi Muzeul Petru Rares, unde pe lângă jilţul domnitorului şi multe obiecte de cult se află expus premiul “Marul de aur”, oferit de Uniunea Jurnalistilor Europeni, pentru caracterul unicat al mănăstirilor Bucovinei.

Situated in Vatra Moldovitei, 70 km away from Suceava, the Monastery is a foundation of Petru Rares, dating from 1532. The monastery has the aspect of a fortress due to its thick precincts walls, provided with defence towers. The exteriror fresco is well preserved and it includes as a characteristic scene : “The Siege of Constantinople.” Right next to the monastery’s church there is the Petru Rraes Museum, where, besides the ruler’s high-backed armchair and several cult objects, there is the ‘Golden Apple” Prize on display, which was awarded by the Union of the European Journalists for the uniqueness of the monasteries in Bucovina.

Mănăstirea Putna

În nordul Obcinei Mari, pe Valea Putnei, se află celebra ctitorie a lui Ştefan cel Mare, care este în acelaşi timp şi necropola familiei domnitorului. Construită între 1466-1470, Mănăstirea Putna păstrează Turnul Tezaurului şi temeliile fostelor case domneşti. Putna este un simbol al Moldovei prin prezenta rămasitelor pământeşti ale lui Stefan cel Mare sub lespedea din marmură de Carrara din incinta bisericii. La câţiva kilometri distanţă se află chilia săpată în stâncă a lui Danil Sihastru, care aminteşte de autoimpusa izolare de lume a călugărului.

Putna Monastery

North of the Obcina Mare, on Putna Valley, there is the well-known foundation of Stephen the Great, at the same time the necropolis of the ruler’s family. Built between 1466 and 1470, Putna Monastery holds the Tower of the Thesaurus and the cornerstones of the former princely families.

Putna is a symbol of Moldavia because of Stephen the Great’s relics found / kept under the Carrara marble gravestone within the church’s precincts. Only a few kilometers away from the monastery there is Daniil the Hermit’s cell dug in the cliff, which reminds of the monk’s self-imposed seclusion away from the world.

Mănăstirea Suceviţa

Aşezată pe valea cu acelaşi nume de la poalele Obcinei Mari, Mănăstirea Suceviţa a fost intemeiată de mitropolitul Gheorghe Movilă şi fratele său, Ieremia Movilă, la sfârşitul secolului al XVI-lea. Manastirea prezintă acelaşi aspect de cetate fortificată, iar biserica mănăstirii este reprezentativă pentru stilul moldovenesc. Culoarea de fond specifică este albastră-verzuie, iar scena reprezentativă se numeşte Scara Virtuţii.

Settled in the valley bearing the same name at the foot of the Obcina Mare Mountain, Sucevita Monastery was founded bt the Metropolitan Bishop Gheorghe Movila and his brother, Ieremia Movila, at the end of the 16th century. The monastery presents the same aspect of a fortress, while the monastery’s church is representative of the Moldavian style. The typical colour of the backround is greenish-blue, and the representative scene is called the Stairs of Virtue.

Moldova - IAŞI

Situat la poalele Dealului Repedea, în sudul Câmpiei Moldovei, pe râul Bahlui, într-o zonă de veche populare (neolitică), oraşul devine din secolul al XV-lea capitala Moldovei. De la funcţia iniţială comercială, Iaşiul evoluează ca şi centru meşteşugăresc şi cultural, aici funcţionând prima tipografie din Moldova şi prima şcoala superioară (Academia Vasiliana). Viaţa culturală a oraşului se leagă de gruparea cultural-literară Junimea, unde au activat Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă. Iaşiul şi-a dobândit statutul de centru cultural al Moldovei prin înfiinţarea primei universităţi din România şi construirea Teatrului Naţional.

Situated at the foot of Repedea Hill, in the southern part of the Moldavian Plain, on the river Bahlui, in an area inhabitated for long 9since the Neolithic), the city became the Capital of Moldavia in the 15^th century. From its initial commercial function, Iasi evolved into a cultural and craftsmen’s centre. The first printing press in Moldavia and the first superior school (the Vasilian Academy) functioned here. The city’s cultural life is connected to the cultural and literary group “Junimea”, where Titu Maiorescu, Mihai Eminescu and Ion Creangă activated. Iasi has gained its statute as Moldavia’s cultural centre through the setting-up of the first University in Romania and the building of the National Theatre.

Cetatea Neamţului

Veche reşedinţă domnească situată în depresiunea Neamţului, pe Valea Ozanei, oraşul Târgu Neamţ este atestat în 1408 printr-un act emis de Alexandru Cel Bun. În timpul lui Ştefan cel Mare, oraşul devine un mic centru comercial, iar mai târziu se dezvoltă şi activitatea industrială. Pentru protejarea localităţii, Petru Muşat construieşte la sfârşitul secolului al XIV-lea Cetatea Neamtului, cu aspect de castel de ziduri groase de 3 m, despartit de restul platoului printr-un sant de apărare. Ştefan cel Mare adaugă un alt rând de ziduri, dotate cu patru turnuri de apărare si noi incăperi in incinta vechii cetati. Dovedindu-se inexpugnabilă în faţa asediului turcesc din 1476, cetatea a fost dărămată parţial de Dumitraşcu Cantacuzino, la cererea sultanului.

Slănic Moldova

Cea mai importantă staţiune balneoclimaterică a Moldovei este situată pe răul Slănic, afluent al Trotuşului, la poalele Munţilor Nemira. Aici, în 1800, serdarul Mihai Spiridon descoperă izvorul care-i poartă numele, iar în 1827 începe să funcţioneze un stabiliment balnear. Staţiunea dispune de 15 izvoare cu ape minerale sulfuroase, iar aerul este ozonat şi bogat în aerosol.

The most important balneal resort of Moldavia is situated on the Stream Slanic, an affluent of the Trotus, at the foot of the Nemira Mountains. It was here that, in 1800, a cavalry commander, Mihai Spridon, discovered the spring hat today bears his name, and in 1827 a balneal establishment started functioning. The resort possesses 15 sulphurous mineral water springs, and the air is rich in ozone and aerosols.

Neamt Citadel

The old princely residence situated in Neamt Depression, on Ozana Valey, the town of Targu Neamt was attested in 1408 in an act issued by Alexander The Good. During the time of Stephen the Great, the town became a small trade centre, and later the industrial activity developed as well. In order to protect the locality, Petru Musat built towards the end of the 14^th century the fortress of Neamt, with the aspect of a castle with three –metre thick walls, separated from the rest of the plateau by a defence fosse. Stephen the Great later added another row of walls, equipped with four defence towers, and new rooms within the old cty precincts. Proving unassaible to the Turquish siege in 1476, the fortress was partially torn down by Dumitrascu Cantacuzino, at the Sultan’s request.

DOBROGEA - TULCEA

Pentru accesul în nordul Dobrogei, dar şi in Delta Dunarii, Tulcea reprezintă singura poartă aeriana şi, de asemenea, singurul punct de acces feroviar. Din oraş se pot efectua trasee pe braţele şi canalele Deltei, iar pe şosea, de-a lungul braţului Sf. Gheorghe şi Complexul lagunar Razim.

For the access in Northern Dobrogea, but also in the Danube Delta, Tulcea is the only air gate and, at the same time, the only railway access way. From the town, transportation can be done on the river arms and channels of the Delta, while on land one can take the roads along the Sf. Gheorghe arm and the Razim lagoon complex. The locality has hotels, camping sites and it can offer types of accommodation too.

Constanţa

Cel mai vechi oraş din ţară (peste 2500 de ani) a evoluat de-a lungul a trei generaţii: întemeiat de coloniştii greci sub numele de Tomis a fost apoi preluat de români (care-l trimit aici în exil pe poetul Ovidiu), iar mai târziu de turci, sub stăpânirea cărora decade rapid. Revenota la patria mamă după dobândirea independenţei din 1877.

Constanţa are o ascensiune rapidă legată de două realizări de excepţie ale inginerului Anghel Saligny: Podul feroviar de peste Dunăre dintre Feteşti şi Cernavodă şi amenajarea modernă a portului Constanţa. În prezent, Constanţa constituie “partea maritimă” a ţării şi coordonează activitatea turistică de pe litoralul Mării Negre.

Tradiții și obiceiuri la români

Obiceiul, act de comunicare
Interesul oamenilor s-a îndreptat în ultimii ani spre obiceiurile folclorice. Fenomenul acesta se datoreşte încărcăturii valorice pe care le au obiceiurile, precum şi interesului omului pentru ele. Obiceiurile sînt, fără îndoială, pitoreşti manifestări folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificaţii profunde asupra omului şi relaţiilor lui cu natură, cu lumea înconjurătoare. Astfel obiceiurile prezintă viaţă socială, diverse aspecte ale rînduielii ei.

Sistemul obiceiurilor
În cultura populară tradiţională, obiceiurile formează un capitol important, fiindcă întreagă viaţă a omului, muncă lui din timpul anului şi diferitele lui ocupaţii, relaţiile cu semenii şi cu întruchipările mitologice erau întreţesute cu obiceiuri. în folclorul nostru, unele obiceiuri au păstrat pînă astăzi forme ample de desfăşurare, în care vechile rituri se îmbină cu acte ceremoniale, cu manifestări spectaculoase.

Sărbătorile de iarnă la români
Sărbătorile de iarnă la români încep o dată cu prinderea Postului Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zona la alta, având în centru marile sărbători creştine prâznuite în această perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan. În funcţie de acestea, grupele de tradiţii şi obiceiuri diferă.

Din istoricul sărbătorilor de iarnă
Folcloristica a grupat, în general, obiceiurile calendaristice în patru cicluri care corespund celor patru anotimpuri: obiceiuri de primavară, de vară, de toamnă şi de iarnă. Obiceiurile care se mai practică şi azi pe teritoriul folcloric românesc şi care prezintă forme interesante de integrare în cultura contemporană sunt cele din ciclul Anului Nou, deosebit de ample şi pline de semnificaţii pentru cultura noastra populară.

Sacrificarea porcului-act ritualic
Cu câteva zile înaintea inceperii ciclului zilelor “festive”, în comunitatea tradiţională românească are loc sacrificarea porcului, in ziua de Ignat-20 decembrie. Sacrificiul animalier a fost amplu discutat de cunoscuţi etnologi şi antropologi: G. Frazer, M. Taylor, W. Mannhardt, C. Levi-Strauss, M. Mauss, E. Durkhreim, C.Kluckholm etc.).

Crăciunul: etimologie şi desfăşurare
Crăciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda însemna, de fapt, a merge din casă în casă cu diferite urări. El se manifestă pregnant în ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pildă la Calus. La baza lui stă principiul pe care se intemeiază rinduiala convieţuirii şi a solidarităţii colective din satele noastre de obşte: toţi pentru unul şi unul pentru toţi.

Borita - personajul principal al cetei
Personajul cel mai interesant al cetei era boriţă sau turcă. Numele acesta se dădea unei măşti care avea o înfăţişare compozită:”barza cu coarne” sau”cerb cu cioc de barza”, cum se spunea de obicei, dar care se putea asemăna tot aşa de bine cu alte păsări sau cornute. Masca se trăgea pe cap, încît omul care o purta dispărea complet sub ea, afară de picioare, de la glezne în jos.

Colinde pădurenesti din Dabica, Hunedoara
Aceasta zonă este printre puţinele care au conservat tipuri de colinde ce dezvoltă teme si motive de o incontestabila vechime, exprimate intr-o limbă cu o puternică amprentă a trecutului. Predilectia pentu numarul 3, numar incarcat cu forta magica, divinatorie si purificatoare, este bogat ilustrata: boierul batrin Caciun isi trimite cele trei slugi cu trei solii spre a vedea cel rod de–mparat pe care trei sinioare mi-l d- apleaca.

Crăciunul la Orăştie

În satele hunedorene din zonă Oraştiei, vestea Naşterii Domnului în ieslea sfîntă este purtată pe uliţe de ceată de caluseri colindători în larmă de zurgălăi, tropote şi strigături. Sînt feciori în costume naţionale cu cămaşa cusută cu negru , în motive sobre, pline de rafinament, şi poale încreţite, cu cioareci de lînă albă, strînşi pe picior, cojoc alb înfundat, zurgălăi, (sau zdrancane) prinşi sub genunchi de o bandă cu ciucuri tricolori, lungi pînă la glezne, pe cap poartă căciulă neagră de miel împodobită cu până de fazan sau de păun, iar în mîini bîtă impodobiota şi ea cu panglici tricolore.

Colindatul copiilor
Practicile tradiţionale ale sărbătorilor de iarnă moştenite din cele mai vechi timpuri se desfăşoară şi în prezent în forme deosebit de variate, implicînd participarea întregii colectivităţi, inclusiv a copiilor. Crăciunul concentrează o seamă de ritualuri şi obiceiuri între care se remarcă, în toată frumuseţea şi prospeţimea sa, colindatul copiilor.



Sorcova si Semanatul
in dimineata Anului Nou, copiii obisnuiesc sa mearga cu Sorcova si cu Semanatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut in Muntenia, dar il regasim raspandit si in restul tarii. El este practicat de copii de la 3-4 ani pina la 12-13 ani. Exista zone ale tarii unde cu Sorcova merg numai baietii, iar in altele numai fete. Adesea copiii merg cite doi, alteori merge doar unul singur, colindindu-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini.



Plugusorul
Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Pluguşorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar prin excelentă, care se practică şi azi, mai cu seamă în Moldova. în ajunul Anului Nou, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceată de urâtori formată din doi pînă la douăzeci de flăcăi sau bărbaţi însurăţei de curînd, pleacă din casă în casă să ureze cu Plugusorul sau să "haiasca”, cum se spune în Moldova. Cu Pluguşorul urează astăzi şi copiii.

Floriile
Sub cuvintul Florii si Duminica Floriilor, dupa cum spune pretutindeni in Bucovina, sau Duminica Florilor si Staurile Florii, dupa cum se spune in unele locuri din Transilvania, se intelege duminica cea de pe urma din Paresimi sau Postul mare.

Saptamina intunecată şi Săptămâna Luminată
Aşa cum, în Calendarul Popular, Anul Nou Agrar începe la echinocţiul de primăvară, iar Anul Nou Pastoral la Singiorz (sf. Gheorge ), se spoate spune că Anul Ritual Creştin începe în Duminică învierii, socotită în popor că sfîrşit şi început de ciclu calendaristic, urmînd arhaicul model al morţii şi a reînvierii naturii , prin sacrificiul divinităţii.

Paştele
Cea mai mare, şi cea mai însemnată, mai sfîntă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, este sărbătoarea Paştelui, Paştele sau învierea Domnului, deoarece în această zi "Hristos a înviat din morţi cu moarte pre moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, iar pe cei vii rascumparindu-i de sub jugul păcatului strămoşesc şi impăcâindu-i cu Dumnezeu; şi al doilea, pentru că ea cade totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, cînd toată natură învie.



Istoricul Sfintelor Pasti. Originea si datarea Pastelui evreesc si a celui crestin
Cuvîntul ebraic pasaa'h înseamnă trecere scăpare, eliberare. Grecii au preluat cuvîntul dindu-i formă Pascha, latinii Paschae şi de aici, în româneşte Paşti. Fiind un nume plural, se poate folosi şi vechea formă de Paşti în loc de Paşte, formă care s-a încetăţenit.

Invierea si sfintirea pastei
Cea mai însemnată coptură, pe care o mănâncă atît românii din Bucovina cît şi cei din Moldova în decursul sărbătorii Paştilor, este pască . Originea acestei copturi, după cum ne spune o legendă din Bucovina, e următoarea: Zice că, călătorind odată Isus Hristos cu apostolii săi prin mai multe sate şi oraşe spre a face oamenilor bine, şi ajungînd într-un sat, se abătură la un gospodar că să poposească puţin şi apoi să plece mai departe.



Legenda ouălor rosii
O legendă ne spune că, după răstignire, in noaptea de simbăta spre duminica, Pilat, invitat la un ospat dat in cinstea lui de mai-marii evreilor, ingindurat si indurat tinea un ou in miina. Tocmai in acel moment, un centurion navali in sala, strigind inspaimintat: ”Hristos a inviat!”. Sceptic Pilat a replicat: ”O sa invie, cind se va inrosi oul acesta”. Si oul s-a inrosit pe data. Minunea l-a facut pe roman să scape oul din mână.

Paştele Blajinilor
Dupa Duminica Tomii începe săptămâna Mironosiţilor sau a Negrelor, ultima duminica sugerând postul negru pe care obisnuiesc sa tina femeile in aceasta saptamina. A doua saptamina dupa Pasti e consacrata mai ales mortilor. De altfel, saptamina incepe cu Lunea morţilor sau Paştele mortilor, zi în care se inalţă rugăciuni si se fac sacrificii la mormintele morţilor din familie.

Ispaşul
Ispaşul sau înălţarea Domnului cade în fiecare an la 40 de zile după înviere sau în joia din săptămină a şasea după Paşti.Cînd cade Ispaşul codrul e încărcat de frunze şi iarbă e mare. De aceea flăcăii şi feţele mari de prin unele părţi ale Moldovei şi ale Munteniei se duc noaptea spre înălţarea Domnului prin alunişuri că să culeagă flori de alun , care înfloresc şi se scutură în această noapte şi care, după spusă lor sînt bune de leac şi dragoste.

Duminica Mare
Duminică Mare încheie şirul marilor sărbători domneşti începute cu Florii. în Bucovina şi Transilvania se zice că e cea mai mare dintre duminici, deoarece este ziua maicii Domnului nostru Isus Hristos. Foarte multe dintre datinile ce se obişnuiesc în această zi sînt în legătură cu ziua premergătoare, cu Sîmbătă moşilor sau cu Moşii de vară, sau cu sărbătoarea de-a două zi, Rusaliile.

Sărbătoarea Rusaliilor
Un moment important în marele ciclu al obiceiurilor de peste an era, în zonă noastră, din cele mai vechi timpuri, sărbătoarea Rusaliilor. Numele Rusaliilor păstrează amintirea uneia dintre cele mai grandioase sărbătoriri ale naturii. Pe plaiurile Taciei şi ale Phrygiei, patria rozelor şi a vinului, unde contrastele între anotimpuri erau atît de izbitoare, reîntoarcerea verii a fost celebrată cu un fast deosebit de populaţia tracă.

Sinzienele sau Drăgaică
Un moment important al sărbătorilor de vară era cel numit Sinzienele sau Drăgaică. în Moldova se numeşte sinzanie, în Ţara Romineasca-drăgaică, în Banat sînziene galbene şi Floarea lui Sf. Ioan, în Transilvania sinjuane, sinzene, sînzenie, plantă a cărei rădăcină trăieşte şi iarnă, iar primăvară da colţi şi mai tîrziu flori. Este o erbacee din familia rubiaceae, cu tulpină rigidă, rotundă, frunzele ei sînt dispuse cîte 8-12 , cu marginile răsucite, acoperite pe partea inferioară cu peri scurţi şi moi.

Obiceiuri nelegate de date fixe Paparudele si Caloianul
Printre obiceiurile de peste an, folcloriştii deosebesc obiceiurile ciclice, care au loc cu regularitate în timpul anumitor perioade ale anului, legate de anumite date calendaristice, şi obiceiurile nelegate de date fixe, ci de necesitatile productiei, de desfasurarea muncilor agricole. Dintre obiceiurile nelegate de date fixe ne vom opri doar asupra Paparudelor şi Caloianului.

Cununa grîului
Ceremonial agrar la trecerea spiritului grîului din ciclul vieţii (plantă) în ciclul morţii (sămînţa). Drumul spre nemurire al spiritului grîului intersectează trei adăposturi (lumi) succesive: preexistenţa, de la sămînţa semănată la sămînţa încolţită.

Boboteaza
Boboteaza, ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. După unele prorociri şi indicaţii biblice, teologii au ajuns la concluzia că lisus s-a născut şi a murit în aceleaşi zile în care s-a născut şi a murit Adam.

Blagoveştenie
Blagoveştenie, ziua cînd Biserica creştină celebrează vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, sinonimă cu Buna-Vestire. Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, cînd sosesc rîndunelele şi începe cucul a cînta este numită în Calendarul Popular şi Ziua Cucului.

Andreiu de Iarna
Sărbătoare populară cu dată fixă (30 noiembrie), sinonimă cu Cap de larnă şi Sîntandrei, dedicată unui zeu autohton, patron al lupilor, care a preluat din calendarul ortodox numele şi data de celebrare a Apostolului Andrei (30 noiembrie). Ciclul de sărbători populare de la sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie.

Mărţişor, simbol al primăverii

Tradiţia purtării mărţişorului! Ce este mărţişorul?

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se celebra sărbătoarea "Matronalia" la care se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

An de an de 1 Martie ne recapătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi sporul în toate. Martie este momentul in care oamenii incep să caute primul ghiocel, ca semn al venirii primăverii cu adevărat. Acum frigul începe sa se impletească cu razele soarelui, intunericul cu lumina şi dupa o iarnă grea cu omăt mare invinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reînvierii si regenerării este invocat prin Mărţisorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim să le aducă fericire şi noroc.

Probabil toţi ştiu că de 1 Martie dăruim mărtisoare sau primim mici simboluri ale primăverii, mărţisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea mărţisorului ori s-au intrebat ce simbolizează şi de unde a pornit obiceiul ,,purtatul mărţişorului"...

CE ESTE MĂRŢIŞORUL?
Semnificatia mărtisorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţa. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La inceput marţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rău vopsite în alb şi roşu inspirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate, ceramică şi florile le-au luat locul.

CUM A APĂRUT MĂRŢIŞORUL?
Ei bine...iată povestea mărţişorului... Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a rapit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se intristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pamânteni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vada primăvara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

CARE SUNT ORIGINILE MĂRŢISORULUI?
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, după alte surse, la care se ataşa o sfoară făcută din două fire rasucite, una roşie şi alta albă ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vieţii asupra morţii, a sănătătii împotriva bolii si care era purtata în general de persoanele sensibile (copii şi fetele tinere). Exista credinţă, conform căreia, această amuletă aducea noroc şi fericire.

PRIMUL MÂRŢIŞOR
Poate o sa râdeţi...dar legenda mărţisorului spune că: Umblând cu oile prin pădure şi torcând lână din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se intamplă într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul. Însă despre mărţisor a început să se vorbească mai tarziu, primele informaţii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.

Despre cultură

Cultura României este ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României.

România are o cultură unică, care este produsul geografiei şi evoluţiei sale istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe alte influenţe. În antichitate şi în evul mediu, cele mai importante influenţe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spaţiul carpato-dunărean şi care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia şi Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin şi mai apoi, sub protecţie turca, din Fanar, a Imperiului Otoman, de la maghiari, precum şi de la germanii care trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut şi s-a dezvoltat în ultimii aproximativ 250 ani sub o puternică influenţă din partea culturilor din vestul Europei, în special, cultura franceză şi germană. In plus, sub influenţa tradiţiei bizantine şi slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creştin ortodox dintre popoarele latine. O contribuţie la identitatea sau la cultura românească au mai adus în diverse perioade şi alte comunităţi etnice mai mici sau mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în vechime cumanii, mai târziu romii,evreii,armenii etc., de asemenea reprezentanţi repatriaţi ai ramurii aromâne a românilor.