Pagini de Istorie

Cultura Română e vechea Cultură Tracă, prima mare cultură a Europei, cunoscută cu 8500
de ani în urmă, peste care s-au aşternut Cultura Latină şi Cultura Bizantină, ambele cu rădăcini
tot în Cultura Tracă. Cultura Tracă pl uteşte „nevăzută” în negura timpului . Dar, soarele
trac „răspîndeşte” încă multă l umină. E lumina care a dat viaţă şi Culturii Greci şi apoi
întregii Culturi Europene. Cultura Tracă , aşa cum pînă acum este cunoscut, a dat pri mul
scris şi primele o biecte din aur ale omenirii. Scrisul „grec” e, de fapt, scrisul trac. Strălucirea
galbenului aurului trac ne încîntă ochiul. Fantezia şi culorile picturii trace sînt fascinante.
Stili zarea tracă şi mesajul ne urmăresc zilnic. Căci le întîlnim zilnic în arta contemporană.

O suprapunere cultural ă de succes care a a dus pe podium o limb ă veche, măiastră , bogată şi
exactă şi a dat naştere unui folclor plin de fantezie şi perfecţiune, unei fi lozofii tolerante şi
optimiste de viaţă, unei religii apropiată omului şi unor oameni paşnici.

Aureola spirituală a Culturii Bizantine, ultima şi cea mai mare cultură a Europei, leagănul
culturii europene, e prezentă peste tot în viaţa şi filozofia Românului. Spiritualitatea, principala
moştenire bizantină, a modelat adînc Cultura Română.

Timpul curge lent şi rezolvă totul. Natura este nădejdea unde omul îşi găseşte sprijinul.
Animalele sînt îndreptăţite faţa de natură, precum şi omul. Mioriţele sînt apropiatele omului
şi nu de puţi ne ori în istorie, prietenele şi salvato arele lui. C odrul , cu frunzele lui, adăpostul lui. Joiţa aude cuvinte blînde. Murgului i se şoptesc cuvinte apropiate. Căci el înţelege şi
simte. Mâncare gătită se serveşte tuturora, căci şi ele au aceleaşi dorinţe şi simţăminte,
precum şi omul.

Dar cea Mioriţă
Cu lînă p lăviţă
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place,
- Mioriţă laie,
Laie, buc ălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace !
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti b olnăvioară,
Drăguţă Mioară ?
- Drăguţule bace !
Dă-ţi oile-ncoace
La negru ză voi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăp îne, stăpîne,
Îţi cheamă ş-un cîne,
Cel mai bărbă tesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
....
Ş-oile s-or strîng e,
Pe mine m-or plînge
Cu lacrimi de sînge !
Iar tu de omor
Să nu le spui lor
Să le spui curat
Că m-am însurat
C-o mîndră crăiasă,
A lumei mireasă ;
Că la nunt a mea
A căzu t o stea ;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa,
Brazi şi paltinşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lautari,
Păsărele mii
Şi stele făclii !
Mioriţa-
Baladă populară