Cultură şi tradiţie: Fortificaţiile Braşovului

Invaziile turco-tătare tot mai dese în B

raşovul secolelor XIII - XV au făcut ca majoritatea populaţiei care nu era legată de pământul fertil din Bartolomeu să se strămute pe locul dintre Tâmpa, Şchei şi dealul Warthe. Înainte aici exista o pădure deasă, prin mijlocul căreia trecea pârâiaşul dinspre Pietrele lui Solomon (Graft). Acolo unde acesta se despărţea în două, un braţ luând-o spre Blumăna iar celălalt spre Braşovechi, exista un turn de observaţie în jurul căruia, începând cu 1420, s-a construit clădirea Casei Sfatului. Locul nu era chiar pustiu; călugării şi călugăriţele venite o dată cu teutonii îşi construiseră aici două mănăstiri: cea a Sf. Laurenţiu şi cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din păcate distruse de tătari în 1241.
După 1383, locul noii aşezări a fost fortificat doar cu şanturi, valuri de pământ şi palisade. La sfârşitul secolului al XIV incinta se reface în piatră. Treptat însă, a început construcţia zidurilor şi bastioanelor, care au dus faima Braşovului până departe ca fiind „cetatea celor şapte bastioane”. În total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de 12 m înălţime şi groase de 1,70 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau apărate şi de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Astăzi se mai păstrează doar 6, 2 pe latura de sud şi 4 pe latura nord-vestică a cetăţii. Zidurile erau duble şi, uneori, - pe latura nord-estică mai ales - triple, între ele existând şanturi şi valuri de pământ. Între ziduri se aflau aşa numitele „ţarcuri” (zwinger), stăpânite fiecare de câte o breaslă. Începând din secolul XV, sub supravegherea regelui Sigismund de Luxemburg, se construiră astfel primele fortificaţii ale cetăţii Braşov.

Bastioanele braşovene

Au fost ridicate începând cu secolul XV de către diferite bresle, care le foloseau pe timp de pace pentru depozitarea mărfurilor, iar la vreme de asediu sau atac deveneau fortăreţe. Din cele 8 bastioane iniţiale mai sunt funcţionale doar trei:

Turnuri şi ziduri înspre Tâmpa

celelalte fiind recent renovate:

sau desfiinţate total:

Bastionul Aurarilor (în 1886)
Bastionul Curelarilor (în 1887)

În mod clasic, cetatea Braşov a avut patru porţi:

Poarta Ecaterinei înspre Şchei
Poarta Vămii (a Mănăstirii)
Poarta Principală (a Căldărarilor)
Poarta Străzii Negre

În secolul XIX, trei noi porţi au fost construite:

Poarta Şchei, între Poarta Ecaterinei şi Bastionul Ţesătorilor
Poarta Târgul Cailor, între Poarta Ecaterinei şi Bastionul Fierarilor
Poarta Vămii cea nouă, pe acelaşi amplasament al Porţii Mănăstirii.

Ultimele două au fost demolate la sfârşitul aceluiaşi secol, datorită dezvoltării oraşului.
Deşi se ştia de existenţa unei ieşiri înspre Tâmpa, pentru vitele care mergeau la păscut la poalele muntelui în vreme de asediu, se presupunea că aceasta se afla la Bastionul Funarilor. Totuşi, în urma săpăturilor pricinuite de renovarea zidului de sud, poarta a fost găsită sub unul dintre turnurile de pulbere aflat între Bastionul Funarilor şi Bastionul Ţesătorilor:

Turnuri externe

Turnuri, Bastioane, Ziduri

Cetatea Braşovului a avut patru turnuri exterioare:

şi, în primă fază, şi pe al cincelea, anume Turnul aflat pe locul Cetăţuii de astăzi. Mai înainte, în actuala Piaţă a Sfatului, se afla doar mănăstirea de surori ale ordinului premonstratense şi turnul de observaţie care se află şi azi la baza turnului Casei Sfatului. Nu trebuie uitate cele 28 de turnuri de pulbere, fiecare apărate de câte o breaslă, aflate pe zidurile cetăţii.