Gheorghe Dinică

Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, 1 ianuarie 1934 - in acte oficiale, Bucureşti - d. 10 noiembrie 2009, Bucureşti) a fost unul dintre cei mai importanţi actori români.

Debut

Gheorghe Dinică şi-a manifestat intersul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat pentru rolul Inspectorului Goole în piesa An Inspector Calls. De atunci, Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:

• 1961-1967 Teatrul de Comedie, Bucureşti
• 1968-1969 Teatrul Bulandra, Bucureşti
• din 1972 Teatrul Naţional I. L. Caragiale, Bucureşti

A debutat ca actor cu un rol în filmul Străinul, adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici în anul 1963 şi a jucat în peste 70 de filme.

Activitate

Gheorghe Dinică a fost de asemenea regizor de film şi un foarte popular actor, jucând în mare parte în producţii Româneşti. Ca şi actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite. În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gansteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldoveanu, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniţi, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Raţiu în „Felix şi Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredinţat rolul de a recita poezii patriotice şi ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.

În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, aşa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte.

Din 2002, Gheorghe Dinică a fost membru de onoare al societăţii Teatrului Naţional I. L. Caragiale. A fost de asemenea cetăţean de onoare al Bucureştiului. A fost distins cu numeroase premii de prestigiu, de interpretare de către Uniunea Cineaştilor din România, a obţinut un prestigios premiu pentru cel mai bun rol masculin, premiul Troia, conferit de Festivalul Internaţional de Film de la Lisabona, pentru rolul din Patul conjugal, filmul fiind regizat de Mircea Danieliuc.

Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparaţie de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat şi jucat în România”, a menţionat actorul. În anul 2006 va juca totuşi într-un film regizat de marele regizor american Francis Ford Copolla, o ecranizare a nuvelei lui Mircea Eliade, Tinereţe fără tinereţe. A colaborat atît în film cît şi pe scenă cu cîţiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Mircea Danieliuc, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, Nae Caranfil, etc. În ultimii ani de viaţă a jucat în două telenovele inspirate din viaţa ţiganilor, („Inimă de ţigan” şi „Regina”, în care juca rolul unui bulibaşă), produse de postul de televiziune Acasă, iar moartea sa a survenit după ce filmase cateva episoade din ultima telenovelă lansată de curînd, „Aniela”, unde interpreta rolul unui general în rezervă din armata română, Grigore Vulturesco. A înregistrat mai multe Cd-uri cu muzică de petrecere şi romanţe, de altfel actorul cînta, uneori, în cîteva localuri din Bucureşti, cel mai celebru fiind „Şarpele roşu”, unde îşi petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ştefan Iordache şi cîntăreţul Nelu Ploieşteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloşii”.

Deces

Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilaţie, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncţie multiplă de organe, şoc septic, insuficienţă cardio-respiratorie, insuficienţă renală cronică acutizată, insuficienţă respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncţie digestivă, disfuncţie hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţǎ Bucureşti (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.

Trupul neînsufleţit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Naţional din Bucureşti unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-şi ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeaşi zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ştefan Iordache, Nicu Constantin. „Somn uşor, Gigi Dinică!”, după cum a spus Marin Moraru, prietenul său de o viaţă.