Zone folclorice

Cunoscut la nivel regional mai ales în urma studiilor cu caracter ştiinţific întreprinse în secolul XX, folclorul pe teritoriul României a fost împărţit în numeroase zone folclorice, în funcţie de regiuni, văi ale râurilor mai importante, judeţe sau subregiuni ale unui judeţ. Folclorul ajunge să fie divizat chiar şi în funcţie de sate sau comune. Acest sistem de diviziuni, aparent exagerat, evidenţiază multitudinea de obiceiuri, tradiţii, datini, care, însumate, relevă identitatea românilor, existenţa lor străveche.
Principalele zone folclorice româneşti sunt următoarele: Crişana, Banat, Ţara Moţilor, Ţara Oaşului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeş, ţinutul Mehedinţi, zona Harghitei, care sunt în continuare subdivizate în zone mai mici, delimitate de un grad mai mare de particularitate în privinţa producţiilor folclorice.