Statuia lui Decebal pe Dunăre, la Cazane

Controversatul om de afaceri Iosif Constantin Drăgan finanţează execuţia unui monument uriaş, după modelul cunoscutei sculpturi în stânca de la Rushmore, SUA, care îi reprezintă pe patru dintre cei mai populari preşedinţi americani.

Pe malul Dunării, în apropiere de Orşova, este sculptat într-o stâncă uriaşă Capul lui Decebal, înalt de 40 m şi lat de 25 m. Statuia regelui dac va fi cea mai mare din Europa: are cu doar şase metri mai puţin decât Statuia Libertăţii, cu opt mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro şi 10 peste înălţimea legendarului Colos din Rhodos.
La imensa lucrare trudesc, de opt ani, două echipe de câte şase sculptori-alpinişti. Până acum s-a folosit o tonă de dinamită pentru modelarea stâncii, iar finanţatorul a scos din buzunar mai bine de un milion de dolari pentru această lucrare, preconizată să se finalizeze în doi ani.
Aflat pe raza comunei Dubova, lângă Orşova, judeţul Mehedinţi, golful Mraconia pare un colt rupt de lume. Pe pontonul din golful unde se ridică cea mai mare sculptură din Europa se poate ajunge doar cu barca.
Acolo, o mână de oameni se încăpăţânează să ducă la bun sfârşit o luptă nevăzută cu timpul, cu piatra, cu viperele, cu natura ostilă.
Vizavi de chipul din stâncă al lui Decebal, pe malul sârbesc al Dunării, tronează de două mii de ani vestita Tabula Traiana, monument ce marchează marşul trupelor imperiale romane spre Dacia. Aici, în apropierea Cazanelor Mici, e locul unde adâncimea Dunării este cea mai mare: 120 de metri.

12 meşteri mari
Rudolf Cocic (44 de ani) e acolo de la începutul lucrărilor. "Am pornit aventura prin vara anului 1994. S-a început cu defrişarea pomilor care împădureau stânca. A urmat curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa oamenilor", îşi aminteşte omul care şi-a petrecut ultimii opt ani când pe ponton, când pe stâncă.
"Accesul e foarte dificil până la stâncă, din cauza apei din golf. Nu ne-am putut sluji de nici un fel de utilaje. Totul s-a cărat cu barca şi cu spinarea. E greu de ajuns sus, pe stâncă, şi cu mâinile libere, dar cu un sac de 40-50 de kilograme în spinare!", spune Cocic.
De la baza stâncii până la schelă, alpiniştii-sculptori trebuie să se caţere vreme de o jumătate de oră. Se lucrează în două ture, de la 7,30 la 13,30 şi de la 13,30 până seara, la 19,30. Cu toţii sunt 12 persoane, care lucrează din luna martie până în luna octombrie.
"E foarte periculos. Fiecare îşi are traseul propriu, de ani de zile. Calcă pe aceeaşi piatră, în acelaşi loc. De aproape se vede cum stânca e tocită în locul unde ne căţărăm de câţiva ani".
O operaţiune la fel de grea şi riscantă este cea de manevrare a schelelor. Ajunşi sus, sculptorii mânuiesc, cu o dexteritate de invidiat, ciocanele pneumatice. Chipul lui Decebal e încrustat în stânca prin metoda clasică: ciocan, spit şi baros.
Legătura cu pontonul este asigurată prin două staţii de emisie-recepţie, însă acest lucru nu le este de prea mare ajutor. Sus, fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu.
"Vara, când se încinge stânca de la soare, se pot fierbe ouă acolo sus, pe creştetul lui Decebal!", descrie sculptorul Rudolf Cocic atmosfera din înălţimi. În urmă cu câţiva ani, două pitoane de susţinere s-au smuls de pe cablul de susţinere montat de jur împrejurul stâncii.
Echipa de cinci persoane care lucra atunci pe schelă a căzut în gol câţiva metri. Din fericire, oamenii nu s-au ales cu răni grave. Recent, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere. Colegii i-au injectat imediat serul antiviperin şi omul a scăpat teafăr.

Extravaganţă sau capodoperă?
Încet, încet, chipul lui Decebal a început să se contureze. S-au delimitat căciula şi barba, trecându-se mai apoi la ochi şi gură. Problemele cele mai mari le-a ridicat în schimb nasul, care avea o înălţime de şapte metri. O placă masivă, de opt tone, s-a fisurat.
Pentru că avea pământ sub ea, era în mare pericol să se desprindă şi să cadă. Acesta a fost motivul pentru care sculptorul Florin Cotarcea, coordonatorul lucrării, a preferat să renunţe la acel bloc imens de piatră. O bună parte din nasul lui Decebal a fost dinamitat, pentru mai multă siguranţă.
Portretul nu a avut însă de suferit, căci Decebal a fost supus unei operaţii estetice: nasul a fost remodelat şi întărit cu armătură de fier şi ciment.
Ceea ce fac sculptorii-alpinişti reprezintă o muncă de pionierat în România. Cele două echipe s-au zbătut să reducă durata de realizare a lucrării.
"Americanii au lucrat la proiectul Rushmore 14 ani. Opera a fost dusă la bun sfârşit cu peste 300 de sculptori-alpinişti, fără a mai pune la socoteală personalul auxiliar. Noi, în opt ani de zile, cu 12 oameni, suntem aproape de final. Cu toate acestea, nu putem estima când vom duce totul la bun sfârşit, pentru că mereu apar lucruri neprevăzute: fisuri în stânci, lucruri care trebuie rezolvate. În mare însă, cam în doi ani de zile, lucrarea ar trebui finalizată", spune Rudolf Cocic.
Toţi speră să termine cât mai repede lucrarea. Istoria va decide dacă va fi considerată o extravaganţă sau o importantă operă de artă.
Celebrul monument din Muntele Rushmore, Georgia, care îi reprezintă pe preşedinţii George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln şi Theodore Roosevelt, este opera sculptorului Gutzon Borglum, care a lucrat la el între 1927 şi 1939. Sculptura, înaltă de 18 metri, a fost terminată în 1941 de fiul lui Borglum.

Omul cu banii
La ora actuală, la baza monumentului se află o inscripţie cu textul: DECEBALUS REX DRAGAN FECIT. Sculptorii spun că Iosif Constantin Drăgan, cel ce finanţează săparea chipului lui Decebal în stâncă, a cheltuit până acum peste un milion de dolari cu acest monument.
Nu este singurul proiect de acest fel pentru I.C. Drăgan, care i-a promis primarului Clujului, Gheorghe Funar, fonduri pentru o copie în mărime naturală a Columnei lui Traian, proiect "îngheţat" deocamdată.