Mărţişor, simbol al primăverii

Tradiţia purtării mărţişorului! Ce este mărţişorul?

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se celebra sărbătoarea "Matronalia" la care se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

An de an de 1 Martie ne recapătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi sporul în toate. Martie este momentul in care oamenii incep să caute primul ghiocel, ca semn al venirii primăverii cu adevărat. Acum frigul începe sa se impletească cu razele soarelui, intunericul cu lumina şi dupa o iarnă grea cu omăt mare invinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reînvierii si regenerării este invocat prin Mărţisorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim să le aducă fericire şi noroc.

Probabil toţi ştiu că de 1 Martie dăruim mărtisoare sau primim mici simboluri ale primăverii, mărţisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea mărţisorului ori s-au intrebat ce simbolizează şi de unde a pornit obiceiul ,,purtatul mărţişorului"...

CE ESTE MĂRŢIŞORUL?
Semnificatia mărtisorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţa. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La inceput marţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rău vopsite în alb şi roşu inspirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate, ceramică şi florile le-au luat locul.

CUM A APĂRUT MĂRŢIŞORUL?
Ei bine...iată povestea mărţişorului... Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a rapit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se intristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pamânteni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vada primăvara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

CARE SUNT ORIGINILE MĂRŢISORULUI?
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, după alte surse, la care se ataşa o sfoară făcută din două fire rasucite, una roşie şi alta albă ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vieţii asupra morţii, a sănătătii împotriva bolii si care era purtata în general de persoanele sensibile (copii şi fetele tinere). Exista credinţă, conform căreia, această amuletă aducea noroc şi fericire.

PRIMUL MÂRŢIŞOR
Poate o sa râdeţi...dar legenda mărţisorului spune că: Umblând cu oile prin pădure şi torcând lână din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se intamplă într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul. Însă despre mărţisor a început să se vorbească mai tarziu, primele informaţii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.

Despre cultură

Cultura României este ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României.

România are o cultură unică, care este produsul geografiei şi evoluţiei sale istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe alte influenţe. În antichitate şi în evul mediu, cele mai importante influenţe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spaţiul carpato-dunărean şi care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia şi Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin şi mai apoi, sub protecţie turca, din Fanar, a Imperiului Otoman, de la maghiari, precum şi de la germanii care trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut şi s-a dezvoltat în ultimii aproximativ 250 ani sub o puternică influenţă din partea culturilor din vestul Europei, în special, cultura franceză şi germană. In plus, sub influenţa tradiţiei bizantine şi slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creştin ortodox dintre popoarele latine. O contribuţie la identitatea sau la cultura românească au mai adus în diverse perioade şi alte comunităţi etnice mai mici sau mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în vechime cumanii, mai târziu romii,evreii,armenii etc., de asemenea reprezentanţi repatriaţi ai ramurii aromâne a românilor.