duminică, 23 mai 2010

Literatura română


Literatura română este literatura scrisă de autori români. În acelaşi timp, termenul se referă la întreaga literatură scrisă în limba română.

Începuturi

Cel mai vechi document păstrat scris în limba română este o epistolă datată 1521, trimisă de Neacşu de la Câmpulung judelui de la Braşov, Hans Benkner.

Cultura Română a fost puternic influenţată de creştinism de la începuturile sale, chiar Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat fiind propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Cu toate acestea primele scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxă, aduse în ţară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărţilor în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone ale secolului 15. Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană, Psaltirea Hurmuzaki şi Codicele Voroneţean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a ţării, iar copiile au fost efectuate în Moldova.

Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, Liturghierul lui Macarie, iar prima carte imprimată în limba română a fost Catehismul de la Sibiu din 1544, care însă s-a pierdut. Alte traduceri greceşti şi slavone au fost tipărite în secolul al XVI-lea. Dosoftei, un moldovean publicat în Polonia în 1673, a scris cele mai vechi poezii româneşti cunoscute.

Primele eforturi de a publica Biblia în limba română au început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cu tipărirea în 1582 în Orăştie a Paliei de la Orăştie - o traducere a primelor cărţi ale Vechiului Testament - de Diaconul

Şerban (fiu al Diaconului Coresi) şi Marien Diacul. Palia a fost tradusă de Episcopul Mihail Tordaşi et al., iar traducerea a fost verificată pentru corectitudine, folosindu-se traducerile Bibliei existente în limba maghiară.

Totuşi, întreaga Biblie a fost publicată în limba română abia la sfârşitul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstirea Snagov, de lângă Bucureşti, au tradus şi tipărit o biblie în română în 1688 (Biblia de la Bucureşti). Această ediţie are la bază traducerea Vechiului Testament facută de Nicolae Milescu între anii 1661–1668.

Umanismul european

Umanismul european a apărut în Moldova în secolul al XVII-lea din Polonia. Cel mai important reprezentant al său, Miron Costin, a scris o cronică a istoriei Moldovei. Cronica lui Costin a fost precedată de cea a lui Grigore Ureche şi urmată de cea a lui Ion Neculce. Un alt umanist a fost Dimitrie Cantemir, care a scris istorii ale Moldovei, Ţării Româneşti şi Imperiului Otoman, dar şi opere de ficţiune: Divanul şi Istoria ieroglifică. În Ţara Românească un alt mare domnitor cu cultură umanistă a fost Constantin Brâncoveanu, martirizat împreună cu fii săi de turci

Decăderea Imperiului Otoman şi Fanarioţii

Secolul al XVIII-lea în Ţările Române a fost dominat de Imperiul Otoman, care a decis să nu mai numească boieri locali în postul de domnitor al Ţării Româneşti şi al Moldovei, ci negustori greci din Istanbul, numiţi fanarioţi.

Astfel, cultura greacă a influenţat dezvoltarea literaturii române. De exemplu, unul dintre marii poeţi români ai acestui secol a fost Alecu Văcărescu, care a scris cântece de dragoste în stilul poetului antic grec Anacreon. Tatăl lui, Ienăchiţă, a fost şi el poet, dar a scris şi prima gramatică a limbi române, iar fiul său, Iancu, a fost poate unul din cei mai mari poeţi ai generaţiei sale. O comedie umană a fost dezvoltată de anecdotele lui Anton Pann, care a încercat să ilustreze puţin din spiritul şi folclorul balcanic adus de otomani în ţările române.

Totuşi, următoarea generaţie de scriitori români s-a inspirat din Iluminismul european. Reprezentanţi ai acestei generaţii au fost Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu şi Dinicu Golescu.

Renaşterea naţională

Ideile revoluţionare ale naţionalismului, care se răspândeau în Europa, au fost adoptate şi de români, care îşi doreau propriul lor stat naţional, dar trăiau pe teritoriul unor mari imperii străine. Mulţi scriitori români ai vremii făceau parte din mişcarea naţională şi au participat la revoluţiile din anii 1821 şi 1848. Originea românilor a constituit un subiect de discuţie, şi în Transilvania, a apărut o mişcare latinistă, Şcoala Ardeleană, producând studii filologice despre originea romanică a limbii române şi deschizând şcoli în limba română.

Românii care au studiat în Franţa, Italia şi Germania, au adus cultura franceză şi filosofia germană în literatura română modernă, reducând influenţele greceşti şi orientale de-a lungul timpului. În Ţara Românească, o figură importantă a fost Ion Heliade Rădulescu, care a fondat prima publicaţie în limba română şi Societatea Filarmonică, societate care mai târziu a înfiinţat Teatrul Naţional Bucureşti.

Nicolae Bălcescu dă primul model de monografie istorică, Alecu Russo creează poemul patriotic în proză iar Dimitrie Bolintineanu legenda istorică. Se pun bazele romanului românesc prin: Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, V.A. Urechia. N

icolae Filimon scrie primul roman realist românesc, B.P. Hasdeu afirmă drama romantică în versuri, Alexandru Odobescu nuvela istorică şi eseul.

Cei mai importanţi scriitori ai celei de-a doua jumătăţi a secolului au fost Vasile Alecsandri şi mai târziu Mihai Eminescu. Alecsandri a fost un scriitor prolific, care a contribuit la literatura română cu poezie, proză, câteva piese de teatru şi colecţii de folclor românesc. Eminescu este considerat de majoritatea criticilor ca cel mai important şi mai influent poet român. Poezia sa lirică avea rădăcinile în tradiţiile româneşti, dar a fost influenţată de filosofia germană şi de tradiţiile hinduse.

Cercul literar Junimea al lui Titu Maiorescu, fondat în 1863 şi frecventat de mulţi scriitori români, a jucat un rol important în literatura română. Mulţi scriitori valoroşi, inclusiv Ion Luca Caragiale, care a scris unele din cele mai bune comedii româneşti, povestitorul Ion Creangă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, şi-au publicat lucrările în această perioadă. Astfel au coexistat curente literare diverse, de la Romantism, la Poporanism sau chiar Sămănătorism.

Literatura interbelică

După înfaptuirea unităţii naţionale în 1918, în literatura română a debutat ceea ce se poate numi o adevărată epocă de aur, caracterizată prin dezvoltarea romanului. Societatea tradiţională şi recentele evenimente politice au influenţat opere precum Răscoala lui Liviu Rebreanu publicată în 1932 şi inspirată de revolta ţărănească din 1907 şi Pădurea Spânzuraţilor publicată în 1922 şi inspirată de participarea României la Primul Război Mondial. Începuturile romanului modern pot fi observate în proza unor scriitori precum Hortensia Papadat Bengescu (Concert din muzică de Bach, Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război). George Călinescu reprezintă o altă personalitate complexă a literaturii româneşti: romancier, dramaturg, poet, istoric şi critic literar, eseist, jurnalist. A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creangă, precum şi o monumentală Istorie a literaturii române de la origini pâna în prezent (1941, aproape 1000 pagini in quatro).

Un important scriitor realist a fost Mihail Sadoveanu, care a scris mai ales romane a căror acţiune se desfăşura în diferite perioade ale istoriei Moldovei. Dar poate cei mai importanţi autori ai acestei perioade au fost Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Ion Barbu şi George Bacovia. Tudor Arghezi a revoluţionat poezia la 50 de ani după Eminescu, creând noi baze pentru poezia română modernă. Lucian Blaga, una din cele mai mari personalităţi artistice a dezvoltat prin scrierile sale un sistem filosofic complex, încă neînţeles suficient. Mircea Eliade este astăzi considerat cel mai mare istoric în domeniul religiilor. Romanele lui dezvăluiesc un simbolism mistic, de factură pre-creştină, păgînă.

Născut în România, Tristan Tzara, un poet şi eseist francez, este fondatorul dadaismului, o mişcare revoluţionară nihilistă din artă. Mai târziu, el a abandonat nihilismul pentru suprarealism şi marxism. S-a stabilit la Zürich unde a fondat Cabaret Voltaire. Pentru prima oară în istoria ei, cultura română era complet conectată la cultura occidentală, în timp ce dadaismul este primul curent artistic şi literar mondial iniţiat de un român. Dadaismul şi suprarealismul sunt componente fundamentale ale avangardismului, cea mai revoluţionară formă de modernism. Avangardiştii români sunt reprezentaţi de: Urmuz, Tristan Tzara, H. Bonciu, Grigore Cugler, Benjamin Fundoianu, Aurel Baranga, Gellu Naum, Ilarie Voronca, Ion Vinea.

Genurile literare

Curente literare

Marii scriitori interbelici


Perioada comunistă

Marin Preda este adesea considerat cel mai important romancier român de după al doilea război mondial. Romanul său Moromeţii descrie viaţa şi dificultăţile unei familii obişnuite de ţărani din Câmpia Română din România de dinainte de război şi mai târziu din perioada de început a comunismului în România. Cea mai importantă carte a sa rămâne însă Cel mai iubit dintre pământeni, o crudă descriere a societăţii comuniste. Unii din cei mai importanţi poeţi ai perioadei sunt Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana.

În afara ţării, Eugene Ionescu este unul din cei mai de seamă dramaturgi ai teatrului absurd. Dincolo de ridiculizarea celor mai banale situaţii, piesele lui Ionesco prezintă în mod tangibil singurătatea oamenilor şi insignifianţa existenţei individului. În acelaşi timp, Emil Cioran a fost un strălucit filosof şi scriitor.

Literatura contemporană

Publicat de Unknown 0 comentarii

Cultura Cucuteni

Cultura Cucuteni (numită Трипільська культура în Ucraina şi Трипольская культура în Rusia), una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa, şi-a primit numele după satul cu acelaşi nume din apropierea Iaşiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate aşezările umane din Sumer şi Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafaţă de 350 000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei.

Cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia şi se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat şi variat pictată.

Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni şi o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanţă de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu faţă de cea de la Cucuteni.

Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante şi combinaţii. S-au găsit şi figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.

Populaţia aparţinând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuinţe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupaţie vânătoarea, agricultura şi meşteşuguri casnice, cum ar fi: ţesut, olărit, confecţionare de unelte.

În locuinţele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuinţelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susţinut şi de lipsa necropolelor.

Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe descoperite. Populaţia Cucuteni practica şi diferite culte solare evidenţiate mai ales prin pictură.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi negrul, cu unele variaţii în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

"O ştire în presă ucraineană menţiona că printre problemele ridicate la întâlnirea dintre preşedinţii Ucrainei şi României, pe lângă chestiunea Canalului Bastroe şi cea a Insulei Şerpilor, a fost şi cooperarea în problemă Cucuteni-Tripolie. Despre felul în care cultură preistorica a ieşit din colbul disputelor academice pentru a fi promovată că brand de ţara am aflat de la medicul Romeo Dumitrescu, preşedintele Fundaţiei Cucuteni - Mileniul III. I-am făcut o vizită acasă. Gazdă mă conduce spre încăperea unde păstrează câteva piese reprezentative ale faimoasei ceramici. Trec printr- un coridor pe pereţii căruia recunosc Ilfoveanu, Ţuculescu, Grigorescu, Luchian, Aman... Iată şi un Dali, un Matisse, câţiva impresionişti cu semnătura grea, urmează un Corot, din penumbră mă privesc portrete de pictori transilvani din secolul al XVII-lea şi chipuri de sfinţi de pe icoane roase de cari. Drumul spre Cucuteni trece printre secole de artă. În living, Romeo Dumitrescu îmi risipeşte uimirea. A terminat medicină la Iaşi în 1980. După doi ani, cu un deltaplan, a făcut prima tentativă de a fugi din ţara. S-a ales doar cu o fractură. În 1984 a reuşit, a ajuns în Canada, unde a început o activitate prospera şi a devenit colecţionar de artă. Revenit după revoluţie, a simţit nu numai mari oportunităţi profesionale, dar şi pentru achiziţii de artă."
Source : National Geographic România

Bibliografie

În română

  • Dumitrescu, V. Arta culturii Cucuteni. Bucureşti: Editura Meridiane, 1979.
  • Biblioteca Antiquitatis The first Cucuteni Museum of Romania Foton 2005
  • Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iaşi, 2003 The Human Bone with Possible Marks of Human Teeth Found at Liveni Site (Cucuteni Culture) Sergiu Haimovici
  • Marius Alexianu, Gheorghe Dumitroaia and Dan Monah, The Exploitation of the Salt-Water Sources in Moldavia: an Ethno-Archaeological Approach, in (eds.) D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller et J. Chapman, L'exploitation du sel à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-Neamt, 2007, p. 279-298;
  • Cucoş, Ştefan (1999). „Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei (Cucuteni B period in the lower Carpathian region of Moldova)”. BMA: Bibliotheca Memoriae antiquitatis (Memorial Library antiquities) (Piatra Neamţ, Romania: Muzeul de Istorie Piatra Neamţ (Piatra Neamţ Museum of History)) 6. OCLC 223302267. http://www.neamt.ro/cmj/istorie/piatra-neamt/BMA_2.html.

În engleză








Publicat de Unknown 0 comentarii

Introducere în Folclorul Românesc


Folclorul românesc reprezintă totalitatea creaţiilor culturii spirituale româneşti. Sintagma se referă la producţiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar şi aromân, meglenoromân şi istroromân), semnalate în interiorul graniţelor româneşti. Urmărind firul istoriei, folclorul din Românilor include şi creaţiile atribuite etniilor premergătoare populaţiei româneşti (traco-daci şi presupuşii proto-români, în situaţia în care nu există izvoare istorice care să ateste o populaţie la nord de Dunăre în Evul mediu timpuriu, până în mileniul doi al erei creştine).

Zone folclorice

Cunoscut la nivel regional mai ales în urma studiilor cu caracter ştiinţific întreprinse în secolul XX, folclorul pe teritoriul României a fost împărţit în numeroase zone folclorice, în funcţie de regiuni, văi ale râurilor mai importante, judeţe sau subregiuni ale unui judeţ. Folclorul ajunge să fie divizat chiar şi în funcţie de sate sau comune. Acest sistem de diviziuni, aparent exagerat, evidenţiază multitudinea de obiceiuri, tradiţii, datini, care, însumate, relevă identitatea românilor, existenţa lor străveche.
Principalele zone folclorice româneşti sunt următoarele: Crişana, Banat, Ţara Moţilor, Ţara Oaşului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeş, ţinutul Mehedinţi, zona Harghitei, care sunt în continuare subdivizate în zone mai mici, delimitate de un grad mai mare de particularitate în privinţa producţiilor folclorice.
Publicat de Unknown 0 comentarii
Abonați-vă la: Postări (Atom)